vineri, 31 decembrie 2010

For YOU!

Wrong baby, wrong baby, wrong, it ain't the end of the world
Don't you worry, pretty girl
'Cause now that he's gone baby, gone baby, gone
You got nothin' to lose, count the minutes if you want to

It won't be long baby, long baby, long
'Til you find somebody new

Come on now, everyone falls down
Everyone crawls now and then, then they get up again
You cry if you want to, that's what we all do
But if you think you'll never move on, you're wrong baby

Cry baby, cry baby, cry, go on and let it all out
I ain't leavin' you now
And we can fly baby, fly baby, fly, let's share a bottle of wine
We can laugh about the good times

And you'll know why baby, why baby, why
It's gonna be alright

Come on now, everyone falls down
Everyone crawls now and then, then they get up again
You cry if you want to, that's what we all do
But if you think you'll never move on, you're wrong baby, wrong

Oh, you ain't gone, baby wrong, baby wrong
There's nothin' wrong with movin' on
When you know he's good and gone

Come on now, everyone falls down
Everyone crawls now and then, then they get up again
You cry if you want to, that's what we all do

Come on now, everyone falls down
Everyone crawls now and then, then they get up again
You cry if you want to, that's what we all do
But if you think you'll never move on, you're wrong baby, wrong
You're wrong baby, wrong
Wrong baby, wrong baby, wrong
Mai sunt cateva ore pana incepe 2011si nu am nici cea mai mica idee cum va fi 2011.
  Personal m-am saturat de predictii astrologice, predictii in cafea si tot ce mai e posibil :)
Tot ce stiu sigur este ca in 2011 o sa dau tot ce e mai bun in mine pentru ca asa o sa ma simt puternica....TU ce ti-ai promis pentru la anul?
 
Va doresc un an cu multa caldura sufleteasca,incelepciune sanatate si, poate cel mai important IUBIRE!

joi, 30 decembrie 2010

Catre Adelaide...


Partea 1 –Intalnirea


        Era o zi ploioasa.Zeci de trăsuri se opreau în  faţa universităţii,dar dintre toate acestea doar una s-a remarcat şi aceea era cea a domnisoarei Adelaide. Insă nu va imaginaţi că trasura avea ceva nemaivazut până la vremea respectivă,din potriva era cea mai ramolită însă cea mai rapida- cu toate acestea  domnisoara  Adelaide urma să întârzie la cursuri…
      Aceasta scotoci prin gentuta sa  îi platească birjarului,îsi stranse cărtile în brate şi îşi pregatise umbrela spre a o desface.
Era o zi destul de mohorata iar norii începeau sa-şi verse  fercicirea asupra omanenilor şi pesemne că şi marinarii noului vas cu marfuri,,Triton”aveau de furca cu Poseidon.
Ceva sau cineva îl deranjase-gândi Adelaide.
Treptele de culoarea margaritarelor  erau pasite de fata incet incet de teama de a nu aluneca-nu avu noroc.Alunecase chiar la ultima trepta –dar fusese salvat în ultimul moment de un student aflat langa coloanele mari din marmura grecească.
      O apuca strans de mâna stangă  dar cărtile căzuseră deja în băltile proaspat facute.
-Oh..nu cărţille erau noi-zise ea.
-Imi pare rău ,lasa-mă să te ajut.
Fata îi era rosie –asta nu trebuia sa se intample- gandi  ea,momentul de indignare pt cartile noi recent spalate in balti trecuse disparuse,disparuse in momentul intalnirii celor 2 priviri.
-Intârziem…şi nu se cuvine –cel putin nu din prima-spuse cu un ton usor amuzant.De aici te descurci?Ce curs ai?
- De biochimie…
-Aha,pai atunci voi fi prin prajma in caz ca vei mai avea nevoie de ceva.Eu am curs alaturi.
-Dar tu?intreba ea îmbujorată?
-Ce curs am  a...de filozofie.
-Mai vorbim…
-Stai-stigă ea.Cui sa îi multumesc ?
-Mă cheamă Al…
-Cum?intreba ea din nou dar datorită forfotei nu il putu întelege complet…


TEAMA de o noua zi!
De cele mai multe ori...sa recunoastem ne trezim extraordinar de greu,,patul e prea cald"insa e doar un pretext.Nu ne vine sa ne dam jos din pat din lipsa motivatie,si din cauza inradacinarii  lipsei de motivatie,astfel de cele mai multe ori ne lipsesc asteptarile pozitive de la ziua care tocmai incepe...

Chiar dacă ne vine greu să credem, noi ALEGEM ce fel de zi vom avea azi. Alegem să avem o zi bună sau o zi proastă prin atitudinea cu care o abordăm.





Can we pretend that airplanes
In the night sky
Are like shooting stars?
I could really use a wish right now
Wish right now
Wish right now
Can we pretend that airplanes
In the night sky
Are like shooting stars?
I could really use a wish right now



Pe curand ...

Inegalabilul Coelho..

Dacă îţi plac cărţile lui Paulho Coelho, atunci cu siguranţă vei îndrăgi acest film regizat după romanul său cu acelaşi titlu. Dacă ţinem cont de cantitatea de nefericire care există la ora actuală în societate şi de numeroasele sinucideri, poate că decizia unei tinere de a muri nu va mai părea atât de surprinzătoare.
Însă ceea ce surprinde în acest film este faptul că Veronika regăseşte bucuria de a trăi odată ce a acceptat ideea că va muri. Astfel, odată ce dispare frica de moarte, viaţa îşi face loc printre gândurile triste şi le anihilează. Un rol important în povestea Veronikăi îl joacă doctorul Blake care contribuie la transformarea ei fără ca ea să-şi dea seama.
Ea redescoperă iubirea şi se redescoperă pe sine în ultimul loc în care s-ar fi aşteptat – într-un sanatoriu cu bolnavi mintal. Filmul te îndeamnă la meditaţie- oare care e diferenţa dintre oamenii închişi în sanatorii şi cei de pe stradă, dacă ambele categorii nu deţin controlul asupra minţii? Poate singura diferenţă este că cei închişi nu se conformează normelor impuse de societate…poate că „normalitatea” aşa cum o ştim e doar o simplă idee, căci fiecare om este unic.
Citat din film : În ziua de azi, majoritatea oamenilor şi-au înlocuit emoţiile cu frica, fiecare are vis, dar puţini sunt cei care şi le realizează- lucru care ne transformă pe noi ceilalţi în nişte laşi.

   cu drag,SeLeNe

luni, 27 decembrie 2010

Pentru ca si el ESTE important.....sufletul

Cu toate ca este o zi mohorata si destul de friguroasa..sa nu uitam de lucrurile frumoase care ne inconjoara.


Enjoy:















 Have a nice day!

duminică, 26 decembrie 2010

iubesc sa am greselile mele!



Fiecare dintre noi are propriile lui defecte. Suntem cu toţii precum nişte oale crăpate. Dar tocmai crăpăturile şi defectele sunt cele care ne fac viaţa interesantă.
Trebuie să accepţi oamenii aşa cum sunt şi să găseşti părţile bune în ei. Nimeni nu e perfect!

Asa ca data viitoare ,draga mea prietena curaj caci esti minunata asa cum esti :cu parul ciufulit,adormita,cu blugi spalaciti si  largi ..Esti ceea ce esti si nu te poate suprima nimeni....

here we go..

Dar ce mai...povestea incepe:
Uite-ma in sfarsit facand un lucru  total nou si binevenit anul trecut nici nu imi trecuse prin minte -cei drept mintea mea o ia razna cand vine vorba de cuvinte iar imaginatia pleaca in lungile ei calatorii....
Uneori cand trecem peste o etapa mai dificila...simtim nevoia urgenta de o schimbare.Unii o fac prin look altii pur si simplu isi rezerva o perioada ,,de singuratate'' doar cu ei daca pot sa zic asa(egoistii :p),in schimb eu   am ales calea aceasta...